Programul Opeational RegionalUniunea europeanaGuvernul RomanieiMinisterul dezvoltarii regionale si administratiei publiceInstrumente structurale 2007 - 2013

Romanian English French German

Fabrica de ciment din Fieni

CUM A AJUNS CIMENTUL LA FIENI.

La data de 10/23 martie 1914, Mihail Lupescu, N. Zanne, Tiberiu Eremie, V. Ionescu, Teodor Slăniceanu, D. Eremie, Aurel Grigoriu, Hartel, G. Săpunaru, Stroescu, Dumitru D. Bragadiru, au semnat actul de înfiinţare al Societăţii anonime pe acţiuni „Dâmboviţa”.

Inginerul Mihail Lupescu era absolvent al Şcolii Centrale de Arte şi Manufacturi din Paris, capitalul subscris de Mihail Lupescu la viitoarea fabrică de ciment era reprezentat de bunuri mobile şi imobile, în special terenurile unde era prevăzută construcţia fabricii şi a liniilor de transport, precum și de alte proprietăţi pe care se aflau sursele de materii prime, in anul 1914 deţinea deja o fabrică de var la Runcu şi mori de apă la Fieni şi la Bădeni.
Tiberiu Eremie, născut în zona Braşovului, a obţinut în 1898 diploma de inginer de poduri şi şosele la Şcoala Politehnică din Zürich, fiind angajat, un an mai târziu, la Ministerul Lucrărilor Publice. Din 1908 a început să construiască pe cont propriu, devenind unul din cei mai mari antreprenori din România.

Aurel Grigoriu, a fost coleg cu Mihail Lupescu la Şcoala Centrală de Arte şi Manufacturi din Paris. Prezența a nu mai puțin de zece ingineri între cei 11 acționari fondatori ai Societăţii anonime pe acţiuni „Dâmboviţa” arată profesionalismul inițiativei, care se dorea a fi urmărit în gestionarea producției și comercializării cimentului. De altfel, ca director general al fabricii a fost numit Aurel Rainu, inginer cu studii de specialitate în Germania, care a condus fabrica până în anul 1948.

În anul 1914, fondatorii fabricii din Fieni au intuit cererea de ciment a judeţului Dâmboviţa și desi la accea data Fieniul era un sat integrat comunei Moţăieni ce avea 907 locuitori,un birou poştal şi unul telefonic, totuși, beneficia de o localizare geografică foarte bună, astfel că alegerea sa pentru construcţia unei fabrici de ciment nu a fost întâmplătoare. În apropiere se găseau cu uşurinţă materii prime (calcar, argilă, marnă, ghips), iar combustibilul (cărbune, lemn) era uşor de procurat. De asemenea, au fost luate în calcul şi cele două cursuri de apă din apropiere – Ialomiţa şi Ialomicioara – la confluenţa cărora s-a construit fabrica. Începând cu 1912, prin Fieni trecea linia ferată Târgovişte - Pietroşiţa, ceea ce însemna că legătura cu Bucureştiul se făcea în mai puţin de două ore cu trenul şi astfel se uşura transportul producţiei pe distanţe mai lungi. De asemenea, primii acţionari au avut în vedere faptul că, deşi la mai puţin de 50 de km liniari distanţă se aflau fabricile de la Comarnic şi Azuga, iar o altă fabrică era proiectată să fie construită la Ploieşti, în acel moment exista în zona judeţului Dâmboviţa o cerere semnificativă de ciment.

Cei 11 fondatori şi-au propus ca noua fabrică să fie pusă în funcţiune începând cu 1 ianuarie 1915. Astfel, construcţia a demarat rapid, clădirile fiind realizate în termenul preconizat, însă din cauza Primului Război Mondial (1914-1918) punerea în funcţiune a fabricii a fost amânată până în anul1922.

INVESTIȚII ȘI INOVAȚIE

Fabrica de la ciment de la Fieni a crescut foarte rapid, în mai puţin de două decenii, atât în ceea ce priveşte capacitatea de producţie şi de desfacere, cât şi prin calitatea şi unicitatea produselor pe piaţa românească, posibile nu doar prin investiţii foarte mari în utilaje, ci şi prin inovaţii tehnice realizate de specialişti recunoscuti.

În 1940 Fabrica de la Fieni a devenit cel mai mare producător de ciment din România, după ce, un an mai devreme, fusese inaugurat un nou cuptor (cel de-al treilea tip Krupp) pentru arderea clinkerului. Între 1940 şi 1949, deși nu a fost instalată nicio capacitate de producţie suplimentară de ciment în România din cauza războiului, vârful producţiei la Fieni s-a înregistrat în 1943, când s-au obţinut 84.200 tone de ciment. Producţia Fabricii „Dâmboviţa” a continuat și în timpul celui deal Doilea Război Mondial.

Cimentul şi alte materiale produse de fabrica de la Fieni se regăsesc în numeroase construcţii publice şi civile din perioada interbelică: poduri, şosele, căi ferate, fabrici şi clădiri impozante ca de exemplu Palatul Societăţii „Imobiliara”, Palatul Studenţilor la Medicină, Palatul „Tinerimii Române” (toate în Bucureşti) sau catedralele din Timişoara, Cluj, Alba-Iulia, Sighişoara etc. De asemenea, edificiile publice din Fieni s-au construit folosind ca liant cimentul produs în această localitate.
Forţa motrice în fabrică era asigurată de o instalaţie hidroelectrică care utilizau apele râului Ialomiţa.

De asemenea, a fost construită şi o uzină termică, combustibilul folosit la arderea clinkerului a fost păcura, procurată şi transportată de la Moreni, pe calea ferată. Utilizarea gazelor pentru cuptoarele rotative şi cazanele de aburi a fost introdusă foarte devreme, arderea clinkerului cu gaz de sondă fiind realizată pentru prima dată în România la fabrica din Fieni.
Epuizarea calcarului din apropierea fabricii a avut ca rezultat începerea construcţiei unui funicular.

Dată în folosinţă în 1941, linia de funicular Fieni-Lespezi măsura 27 km, se sprijinea pe 168 de stâlpi din beton şi era cel mai lung traseu din ţară.
A existat o preocupare continuă spre mecanizare şi tehnologizare, prin creşterea numărului de linii tehnologice, achiziţia de instalaţii şi linii tehnologice modern.

Conducerea fabricii de ciment a ştiut nu doar să investească inteligent, ci și să inoveze, aducând pe piaţă produse noi. Fieni-ul a devenit, în perioada interbelică, un loc al inovaţiei şi al cercetării, în acest scop fiind creată în 1928 o staţie laborator pilot, coordonată de inginerul Ovidiu Ţiţei.

De la Fieni s-au livrat pentru prima dată în ţară cimentul special („pentru închiderea apelor la sonde”) şi cimentul alb2 . În perioada interbelică, asemenea celorlalte fabrici din ţară, la Fieni se produceau şi cimenturile cu rezistenţe iniţiale mari („supercimenturi”), dar şi alte tipuri care nu se regăseau în portofoliile concurenţei sau pe care doar o mică parte aacesteia le producea: din 1929 cimentul tip Ferari (rezistent la apele de mare), din 1930 cimentul alb, întrebuinţat la plăcile glazurate şi tencuieli (produs şi la Turda) sau din 1932 cimentul special (de sondă), utilizat în industria petrolieră (produs şi la Azuga). Atunci când a fost lansat, cimentul alb era de trei ori mai scump decât cimentul Portland. O recunoaştere a calităţii produselor de la Fieni, a fost aceea că cimentul alb de Fieni a fost folosit pentru executarea faţadei Palatului Regal din Bucureşti, care în anii 1930 a trecut prin lucrări de reconstrucţie.

La fabrica din Fieni se produceau şi ţigle de ciment şi plăci glazurate din ciment. În 1942 a fost instalat un cuptor de var şi a început producţia de „var bulgări”. Preocuparea constantă de a fi în pas cu dezvoltarea tehnologică în materie, accentul pus pe inovare, munca depusă, inteligenţa în alegerea utilajelor, grija pentru calitate, diversitatea au făcut ca cimentul şi celelalte produse fabricate la Fieni să cucerească „în scurt timp favoarea consumatorilor”.

IMPLICAREA SOCIALĂ ȘI INVESTIȚII DE MEDIU.

Fabrica de ciment Fieni a influenţat foarte mult dezvoltarea economiei orașului Fieni și a judeţului Dâmboviţa în general. În ceea ce privește Fieniul, Societatea anonimă pe acțiuni „Dâmboviţa” a fost nu doar un reper economic, atrăgând bunăstarea în comunitate, ci și un liant social. Prin investițiile făcute de fabrică, dezvoltarea edilitară a Fieniului a însemnat şi o mai mare atractivitate a acestuia, inclusiv în scopuri turistice. Fiind situat la câţiva kilometri de „băile Pucioasa” şi relativ aproape de Sinaia, în anii 1930 Fieniul era considerat chiar „o staţiune climaterică”. Într-o localitate care devenise comună abia cu un deceniu în urmă, în 1931 a fost construit, din banii societăţii care administra fabrica de ciment, Palatul căminului cultural Dâmboviţa,  despre care se spunea  ”că ar face cinste nu numai unui modest oraş de provincie, chiar capitala s-ar mândri cu asemenea construcţie de mare folos obştesc”.

De asemenea, Fabrica de ciment a pus localitatea Fieni pe harta industrială a României şi a deschis drumul spre alte investiţii la nivel local. Astfel, în 1937 a început să funcţioneze fabrica „Electrostar” S.A. Fieni, întreprindere de lămpi electrice, specializată în producția de becuri. La crearea acestei societăţi au contribuit şi unii dintre acţionarii Fabricii de ciment, între care Tiberiu Eremie și directorul general Aurel Rainu, care era şi membru al Consiliului de Administraţie al fabricii „Electrostar”.
A fost acordată şi o grijă specială pentru protecţia mediului, care va deveni o constantă în anii următori . Astfel, între 1960 şi 1962 a fost importat din Anglia și montat primul electrofiltru la Fieni, necesar pentru reţinerea prafului şi îmbunătăţirea microclimatului, randamentul acestuia fiind de 95-96%.

Fabrica de la Fieni era o prezenţă activă şi recunoscută, cucerind o poziţie importantă pe piaţa mondială de ciment prin calitatea produselor și productivitatea ridicată.

Înainte de 1989, productivitatea Fabricii de ciment din Fieni şi rolul său în industria de profil sunt vizibile prin acordarea de către statul român a unor distincții importante.

În ultimul deceniu al regimului comunist au fost realizate proiecte de infrastructură de mare anvergură, care au necesitat cantităţi semnificative de ciment, şi unde regăsim inclusiv cimentul produs de fabrica din Fieni. Dintre aceste proiecte amintim: metroul bucureștean, canalizarea Dâmboviței și separarea canalizării de apele râului, construcția noului „Centru Civic” din București și a „Casei Poporului” (actualul Palat al Parlamentului), a unor noi cartiere de blocuri în București și în alte orașe din țară.
După 1989, destructurarea economiei socialiste a creat problemele și la  Fabrica de ciment Fieni  ceea ce a obligat la regândirea unor noi planuri de afaceri şi activităţi de restructurare.

Privatizarea industriei cimentului din România a început în 1995 şi s-a prelungit până în 1998, unul dintre rezultate fiind acela că au fost atrase pe piața locală cele mai puternice grupuri industriale de profil.

Fabrica de ciment de la Fieni a trecut la rândul ei prin dificultăţile legate de cererea scăzută şi de procesul de privatizare. Noul nume al societății a fost acela de Romcif S.A. Fieni, oferind o gamă variată de produse: cimenturi (portland, feroportland, cu zgură) fabricate şi omologate după standarde internaţionale, var bulgări și calce, plăci ondulate din azbociment, blocuri de zidărie, plăci mozaicate, dale pietonale. În urma privatizării realizate în 1996, acţionarul principal a devenit Tagrimpex S.R.L., cu un pachet de 41%, societatea Romcif schimbându-şi numele în Tagrimpex Romcif S.A.

În octombrie 2002, grupul german HeidelbergCement, în acel moment acţionar minoritar, a cumpărat pachetul majoritar al fabricii de ciment, Fieniul devenind astfel a treia fabrică din portofoliul HeidelbergCement în România.
Cumpărarea fabricii Romcif, de către Heidelberg Cement în 2002, a însemnat, încă de la început, o nouă şansă pentru oraşul Fieni şi locuitorii săi.

După 2002, Carpatcement Holding S.A  a implementat la Fieni o nouă strategie, printre obiective fiind incluse protejarea mediului înconjurător şi conservarea resurselor naturale. Grija pentru dezvoltarea durabilă este reflectată prin investiţiile realizate de noii acţionari şi de monitorizarea permanentă a indicatorilor de mediu. Printr-o investiţie de 2 milioane euro, electrofiltrul, una dintre principalele instalaţii folosite în procesul de producţie a cimentului, cu o vechime de 28 de ani, depăşit din punct de vedere tehnologic, a fost înlocuit cu unul ultramodern. Acest proces a fost continuat prin modernizarea utilajelor de desprăfuire folosite nu numai în procesele de producţie, dar şi în cele de stocare şi transport. Prin investiţiile realizate, la toate fabricile Carpatcement, emisiile de praf au fost reduse cu 99% faţă de nivelul înregistrat în momentul achiziţiilor.

De asemenea, trebuie subliniat faptul că Grupul HeidelbergCement a fost prima companie producătoare de ciment din lume care a elaborat şi a pus în aplicare ghiduri speciale de promovare a biodiversităţii în locaţiile de extracţie a mineralelor. Unul dintre cele mai importante programe ale grupului la nivel mondial în această direcție este Quarry Life Award, care își propune să selecteze și să sprijine proiectele de refacere a biodiversității fostelor cariere. În România, acest program se derulează începând cu anul 2012, prima ediție având în prim plan chiar cariera Lespezi de lângă Fieni. Atât la Pucioasa, cât şi la Malu Roşu s-au realizat activităţi de reîmpădurire (cu puieţi de stejar roşu, de măceş şi de plop alb), activităţi care au continuat prin urmărirea continuă a acestui proiect.

Pe lângă grija pentru protecția mediului, Carpatcement s-a implicat activ și în sprijinul comunităților locale în care își desfășoară activitatea. De altfel, încă din anul 2010, compania a introdus un Sistem de management al responsabilităţilor sociale, care a valorificat experiența acumulată până atunci în sprijinirea comunităților și a extins-o ulterior.

Începând din 2011, responsabilitatea socială a Carpatcement pe plan local este organizată în conformitate cu necesitățile exprimate de comunități. Astfel, la Fieni și în celelalte comunități, se organizează periodic întâlniri cu liderii locali și județeni cu scopul de a identifica problemele locale și a încerca rezolvarea lor. Din aceste întâlniri au apărut majoritatea proiectelor pe care compania le derulează la nivel local, cele mai importante fiind „Acces la educație”, „Tinerii gardieni ai mediului” și „Ziua Voluntarului”. De altfel, începând cu anul 2012, între Fabrica de Ciment şi Grupul Şcolar Industrial „Aurel Rainu” din Fieni există un parteneriat educaţional, prin care este sprijinită dezvoltarea profesională a viitorilor tehnicieni, ecologi şi specialişti în protecţia mediului. De asemenea, tot în aceste întâlniri au fost identificate și sprijinite proiecte și activități importante pentru Fieni, așa cum sunt „Fieni, oraș de cercetaș!” sau performanțele radioamatorilor din zonă.

 

 

 

 

 

Programul Operational Regional
www.inforegio.ro
 

Investim în viitorul tău ! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi cofinanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională.
 

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României
Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro

Stema FieniTânărul oraș Fieni, care a căpătat acest statut în anul 1968, se înscrie printre localitățile importante ale județului Dâmbovița, fiind situat la interfluviul dintre Ialomița și afluentul său Ialomicioara de Vest (Runcu), în regiunea Subcarpaților.

Situat în partea de nord a județului, îl desparte de ultima comună Moroieni numai 10 km. Coordonatele geografice: 25°25΄16¨ longitudine estică și 45°07΄39¨ latitudine nordică, îl plasează, aproximativ, în partea central-sudică a țării, iar 460 metri, cota medie deasupra nivelului mării, îl situeazaă la o altitudine medie a așezărilor țării noastre.

Contact

  • Adresa: Oras Fieni, str. Dr. N. Stefanescu nr. 9, Cod postal: 135100
  • Email: cnipt@infoturism-fieni.ro
  • Telefon/Fax: 0245-774-371